Trăim doar în weekend

traim doar in weekend

            Hello! Ne place weekendul. Cui nu îi place, de fapt? Dar ce ne facem atunci când îl aşteptăm ca pâinea calda şi uităm că mai sunt 4-5 zile ale săptămânii în care trebuie să trăim? 

         Un citat din Biblie spune aşa:

„ Cere şi ţi se va da, caută şi vei găsi, bate şi ţi se va deschide. „

         Ei bine, partea cu cere şi ţi se va da, mi s-a adeverit şi mie. Am vrut să văd cum e dom’le să lucrezi într-o corporaţie, să fii înconjurat de colegi faini şi binevoitori şi bineînţeles să ai parte de numeroase beneficii de care să te bucuri în weekend. 

        Am cerut, mi s-a dat şi ce să vezi, deja vreau să plec din lumea aceasta, a corporatiştilor. Una din cele mai tâmpite dorinţe pe care le-am avut vreodată  a fost asta, să îmi doresc să lucrez într-o corporaţie. Îmi zicea cineva acum ceva timp să nu îmi doresc lucrul ăsta, pentru că nu ştiu în ce mă bag. Eu în general cum ascult foarte mult de oameni, puţin spre deloc, l-am aprobat şi m-am angajat unde mi-a zis să nu o fac. Unii vor spune că în zilele noastre şi într-o societate în plină dezvoltare, corporaţiile şi multinaţionalele sunt la putere, că daca nu lucrezi în mediul ăsta, nu ai nici o şansă. Ba da, ai. But you need some balls to do something. ( Tre’ să-mi procur unele, btw ).  🙂

Din exterior, pare totul super mişto. Te gândeşti că lucrezi într-o firmă de prestigiu, acumulezi experienţă,  nu mai punem la socoteală remuneraţia şi beneficiile. Primul tău gând este: DA, vreau să lucrez într-o corporaţie. 

NU, nu vrei să lucrezi într-o corporaţie. Te vei gândi că nu am toate ţiglele pe casă, cum eu, care lucrez în mediul ăsta, îţi spun că nu vrei sa lucrezi în el. De ce ? E simplă treaba. Eu, una, asociez corporaţiile cu haitele de lupi, unde fiecare se mănâncă între ei pentru a reuşi, pentru a da bine în faţa şefului. Nu mai zic, daca ai şi target, hasta la vista, baby! Ca să primeşti „the huge bonus” , tragi de îţi sar capacele. Şi atunci începe distracţia. Nu se mai ţine cont de clasicul spirit de echipă, de faptul că poate şi celălalt îşi doreşte să „rupă” o bucăţică din acel fucking bonus. Spirit de echipă? Da, pentru ieşitul la bere. Atât!

     Trăim doar în weekend

                Şi atunci vin eu şi întreb,  merită oare să trăim doar în weekend, iar în timpul săptămânii să ne stoarcem energia şi să ne tocim creierul 8 ore în faţa unor monitoare, doar pentru compensaţiile financiare? Îţi place ceea faci si o faci cu pasiune? Atunci toceşte-ţi creierul 18 ore pe zi. Jos pălăria. Dar dacă nu, merită oare să vii acasă stresat, îmbătrânit parcă cu 10 ani, şi în loc să îţi iei iubita/iubitul în braţe, tu incă îmbrăţişezi problemele pentru că nu te poţi deconecta de ele?

 

              Poate sună ipocrit ceea ce spun, poate reiese că eu nu am nevoie de bani pentru a trăi. Sunt aproape sigură că am o mătuşă, Tamara, pe care încă nu o cunosc. 🙂  Am nevoie de bani. Cu toţii avem. Dar asta nu înseamnă că trebuie să ne călcăm în picioare demnitatea şi valorile pentru ei.

            În concluzie, poţi câştiga cât vrei tu. Degeaba ai bani dacă eşti stresat tot timpul. Stresul provoacă boli,  poţi ajunge la pat datorită acestor boli şi atunci să te vad. Conturi pline, sănătate puţină. 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s