Aventura in Sevilla partea I

aventura vietii

IStii cerul ăla negru precum abanosul, care anunţă o furtună simţită ca un ciclon? Copaci căzuţi, lucruri zburând, stropi furioşi de ploaie care cad pe asfaltul înfierbântat. Apoi, după îmblânzirea uraganului, de nicăieri să îşi facă simtiţă prezenţa, cu raze timizi, un soare paşnic şi blând. Ei bine, exact aşa a fost relaţia mea cu Sevilla. Zbuciumată şi relaxată, dar cea mai specială (aproape că m-am definit pe mine :)) ).

          Aventura a început pe la mijlocul lunii Ianuarie a anului 2014. Una din prietenele mele, mă “bătuse” la cap cu un an în urmă să o însoţesc într-un program numită Erasmus. Nu i-am acordat atenţie, iar în 2014, a insistat ( din nou) şi bine a făcut. Mi-am zis – ok, hai să o fac, n-am nimic de pierdut. Nimic de pierdut, doar că eram anul 3 la facultate şi trebuia să îmi dau lucrarea de licenţă. Detalii !!! 🙂

Am început toate formalităţile, nu mai zic cât de inconştientă am fost considerată, cum să plec acum, în ultimul an, îmi ratez viitorul, etc, etc. Fuck that shit. Nu mi-a păsat. Ştiam că o experienţă Erasmus este unică în viaţă, licenţa o puteam da şi în toamna acelui an. ( Am dat-o în vara acelui an. 🙂 )

14 Februarie 2014. Îndrăgostiţii îşi jurau iubire aşa cum n-o fac tot anul, în timp ce pe mine Valentine’s Day mă găsea cu emoţii, goluri, fluturi de toate speciile la mine în stomac se adunaseră. Plecam. Lacrimi, zâmbete, suspine, un amalgam de sentimente am lăsat în urmă pentru ce avea să fie cea mai TARE EXPERIENŢĂ EVER. A fost pentru prima oară când :

  • Am călătorit cu avionul ;
  • Am plecat de acasă ;
  • Am locuit pentru 3 luni într-o ţară străină

Să înceapă petrecerea. Primul contact cu cetăţenii i-am avut încă din aeroport. Logic :), unde mi s-a întâmplat o fază funny. Precizez că limba o cunoşteam de la Jose Armando, Rosalinda si ale lor telenovele, dar nu avusesem ocazia să o vorbesc. Şocul oricum a fost mare când le-am auzit accentul. O întrebam pe prietena mea : „Ce limbă vorbesc aceşti oameni” ? Revenind la poveste, am intrat într-un magazin să îmi cumpăr o apă. Dialogul a decurs cam aşa:

  • Eu : Hola, un agua pequeňa, por favor ( Bună, o apă mică, vă rog).
  • Vânzătoarea: A media? ( la jumătate) ?
  • Eu : No, pequeňa! ( Nu, mică).

Habar n-aveam să zic apă la jumate’ în spaniolă, iar eu urma să locuiesc pentru 3 luni acolo şi să lucrez  într-un mediu care implica contactul direct cu oamenii. Deci vă daţi seama ce a ieşit. 🙂

Buuun. M-am întins suficient, aşa că într-un viitor articol, vreau să intru direct în pâine, cum s-ar zice. Vă voi povesti :

  • Cum, după multe refuzuri, am găsit un job. Pentru că da, am lucrat, nu am fost la studii ( surprizăă) ;
  •  Minunăţiile pe care începusem să le explorez în frumoasa Sevilla.

See yaaaaa

#makeitdivine

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s