Cum să (nu) mulţumeşti pe toată lumea

cum sa nu multumesti pe toata lumea

Draga mea, anul acesta este pe cale să se încheie. Ai avut un an tumultuos, cu suişuri şi coborâşuri, ca-n viaţă. Ai lucrat pe brânci să duci la capăt deadline-urile alea, te-ai distrat, dar poate nu atât cât ai fi vrut. Ai mâncat sănătos, deşi nu o dată râvneai la eclerele acea învelite în ciocolată fină. Ai mers la sală pentru a-ţi menţine trupul ferm. Ai încercat să ajuţi pe toată lumea, pentru ca ea, lumea, să fie mulţumită şi fericită.

Pe buzele mele arde o întrebare – câte din lucrurile pe care le-ai facut în acest an, şi nu numai, te-au mulţumit pe tine? Ai făcut aceste lucruri pentru tine sau pentru ceilalţi? Câte ţi-au bucurat sufletul? Îţi doreşti ca toţi ceilalţi să vadă în tine un exemplu, dar tu ştii că în interior te simţi precum un pahar preţios de cristal căzut la Pământ, transformat în mii de cioburi.

Va veni momentul, draga mea, în care vei obosi. Vei obosi să mulţumeşti şi să împaci pe toată lumea, lăsându-te pe tine pe ultimul loc. Oamenii vor să îţi vadă zâmbetul colorat care luminează orice încăpere, vor să îi binedispui. Dar tot aceşti oameni vor trebui să înţeleagă că scopul tău în viaţă nu este să le luminezi lor zilele, ci să ţi le luminezi pe ale tale. Nu să faci din viaţa lor o prioritate, ci din viaţa ta. Nu te du la sală şi mânca sănătos pentru ca dă bine pe Instagram. Fă asta pentru că vrei şi îţi doreşti. Nu te mai simţi vinovată că mănânci un ecler. Mănâncă 2 ( nu mai mult) daca asta îţi bucură sufletul.

26114177_2035999873171602_5219949749797599160_n

Şi eu, la fel ca şi tine am zilele mele de…nicicum. Expresivitatea este un lucru enervant de frumos. Personal, o eman prin toţi porii. Îţi poţi da seama de la 1 km când sunt fericită sau când ceva nu îmi convine. Cam atât de expresivă sunt. Fuck. Prietenii mei, de m-ar defini într-un cuvânt, acela ar fi…veselă. Nebuni suntem toţi. Dar, mai am şi eu, ca toată lumea, zile mai puţin bune, n-am chef, corăbiile îmi sunt înecate, mai găseşte tu metafore. Peste zâmbetul meu, parcă tatuat, e tras oblonul. Să ferească Dumnezeu să mă întâlnesc într-una din zilele alea cu vreun prieten. Curg întrebările aşa cum curge Niagara – Eşti ok? Ce s-a întâmplat? Eşti bine?  Da, sunt bine, doar că nu m-am machiat. Haha! 🙂

Lumea este obişnuită să te vadă într-un fel. Când, brusc, te întorci la 180 grade, se trag 65465 de concluzii. Lasă-i să le tragă. Nu uita, nu face parte din fişa vieţii tale să faci pe toată lumea fericită.

Un gând despre „Cum să (nu) mulţumeşti pe toată lumea

  1. Atunci, draga Lavi, voi nu m-ati inteles pe mine niciodata..Stii, sufletul unui om este in hau adanc, iar numai cine este destul de curajos sa coboare pana la fund, va vedea can acolo zace o pajiste Verde, multe minunatii care bucura acea persoana. E o metafora la cum voi ati preferat sa ma dati la o parte..

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s