Adolescenţa – o cale de a fi liber

Cel mai mult mi-a plăcut în liceu a fost faptul că s-a terminat. Glumesc. Zilele trecute mă năpădeau amintirile şi fiind pe frecvenţa lor, am găsit câteva filmări de la banchet. Doar atunci când te uiţi peste filmări de genul acela, realizezi cât de „bătrân” eşti, de fapt.

Adolescenţa este o cale de a fi liber. Perioada adolescenţei cât şi perioada copilăriei mele a fost una zvăpăiată şi plină de culoare. Făcând parte din generaţia cu cheia la gât (şi acum îmi amintesc cheia casei mele agăţată de o aţă roşie şi purtată ca şi cum ar fi fost un diamant preţios), gadgeturile şi smartphone-urile erau de domeniul SF la vremea aceea. Prin urmare, am fost „forţată” să… mă joc. Şi ce mă mai jucam!! De cum deschideam ochii, nici nu îmi trebuia să mănânc, ma îmbrăcam şi direct afară zburdam.

Au fost multe năzbâtii făcute, dar nu regretate. Jocurile copilăriei mele pot părea prosteşti pentru copiii din generaţiile actuale. În schimb mie şotron, sticluţa cu otravă, ţară, ţară vrem ostaş, ţările, baba-oarba , etc, mi-au umplut zilele de râsete şi bucurie.

Că tot veni vorba de jocuri, ţin minte faptul că împreună cu al meu grup de fete, inventasem un joc (creativitatea la vremea aceea era în floare) numit „joaca de-a filmele” (aveam 11 ani, nu mă judeca 😀 ). Ne alegeam fiecare dintre noi câte un personaj şi o scenă dintr-o anumită telenovelă şi ne puneam pe jucat. Actriţe desăvârşite. Ai să râzi, regret faptul că atunci când a venit momentul să-mi aleg liceul, nu am luat-o pe drumul Artelor. Dar asta este o altă poveste. 🙂

Gaşca mea de prieteni nu a fost una numeroasă, eram puţini, dar uniţi. Faptul că încercam mai mereu să „ne lipim” de cei mari, nu se pune. De cele mai multe ori ne adunam în spatele blocului. Acolo ne făceam veacul. Nu ştiam pe vremea aceea de mall-uri şi de cinema. Existau vreo două cinematografe, dacă nu mă înşel, dar atenţia mea tot către natură era concentrată.

Adolescenţa în cazul meu a fost ca un rollercoaster. Râsete, certuri, îndrăgostiri, note mici, teze, BAC. Amalgam de lucruri şi sentimente. Grupul  de prietene din liceu, şase la număr, a fost unul solid. Atât de solid încât după ce am terminat liceul, s-a destrămat.

Cei patru ani petrecuti împreună, însă, au fost memorabili. Jocuri foarte multe nu pot să zic că am practicat. Ne plăcea să jucăm ŢOMAPANT (Ţări,Oraşe, Munţi, Ape, Plante, Animale, Nume, Total) , o persoană din grup era desemnată să zică o literă, apoi într-un timp cât mai scurt, trebuia să-ţi aminteşti geografia lumii scriind un cuvânt din fiecare domeniu. Este un joc care stimulează memoria. Ce e fain la acest joc este faptul că poate fi jucat indiferent de vârstă. Eu şi acum îl mai joc (când am cu cine 😀 ).

Creativitatea ar trebui să joace un rol esenţial în viaţa fiecărui copil. Spun ar trebui pentru că din păcate, aceasta nu este explorată la capacitate maximă. Îmi doresc să vad cât mai mulţi copiii dansând, pictând, cântând, desenând. Şi nu doar în liceele de arte. În toate liceele! Toate materiile sunt importante, dar din păcate cele creative sunt date de multe ori la o parte.

media-box-lionsquest

Sistemul de învăţământ din Finlanda este pe primul loc în lume în ceea ce priveşte învăţământul şi educaţia. De ce? Pentru că aceasta susţine creativitatea şi încurajează copilul care îşi doreşte să devină  fie arhitect, dansator, pictor, cântăreţ sau antreprenor, punându-i la dispoziţie cursuri şi activităţi specifice.

Dragi adolescenţi, bucuraţi-vă, jucaţi-vă, râdeţi, (nu) faceţi năzbâtii, exploraţi, simţiţi-vă liberi. Folosiţi-vă creativitatea la capacitate maximă şi ascultaţi-vă instinctul întotdeauna. Vă va ajuta în viaţă, credeţi-mă. Ştiu că vreţi să terminaţi odată liceul, să terminaţi cu tezele, notele, testele pe nepregătite, să daţi BAC-ul şi să înceapă distracţia. Nu fiţi naivi! Când terminaţi liceul, începe viaţa! 🙂

Cu acest articol am acceptat provocarea de a susține Urban Up!, un proiect inițiat de Asociația De-a Arhitectura, care le oferă elevilor de liceu o bună oportunitate de a-și cunoaște orașul. Proiectul a fost derulat în anul 2017 în cadrul programului „Împreună cu Lidl pentru un viitor mai bun”. Totodată, pot fi organizate ateliere și în 2018, fie în licee, în săptămâna Școala Altfel, fie ca activități ale Clubului De-A Arhitectura. Detalii găsiți pe http://www.de-a-arhitectura.ro.

Cred că înainte de a vizita oricare alt oraş sau ţară, indicat ar fi să ne cunoaştem propriul oraş. Timişoara are nişte clădiri superbe, cu o arhitectură impresionantă, dacă stai să o analizezi. Asta am făcut şi eu aseară. M-am simţit un turist în oraşul meu.

Urban Up!, proiectul inițiat de Asociația De-a Arhitectura le oferă elevilor de liceu o bună oportunitate de a-și cunoaște orașul.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s