Tu vânt, Eu furtună ( II)

tu vant eu furtuna

Razele puternice ale soarelui strălucitor îmi luminează faţa, parcă zicându-mi în surdină – Trezeşte-te. Deschid ochii leneşi, inspir  adânc şi mă aşez la marginea patului privind în gol. Ochii mi se inundă de bucurie văzând peisajul mirific din faţa mea. Prin perdelele de un alb imaculat, se zăreşte ea, marea.

Ies timid pe balcon,  mă aşez pe un scaun şi închizând ochii, mă bucur de cântecul pur al pescăruşilor. Lăsându-mă cuprinsă de magia creată în jurul meu, simt o furnicătură pe gât. Mă trec fiori calzi atunci când îţi simt barba pe gâtul meu.

Chipul tău blând se potriveşte perfect cu peisajul, îmi spui dându-mi atent o şuviţă după ureche. Îţi iau palma caldă, aşezând-o pe obrazul meu şi îţi şoptesc cu glas tremurând – Nu vreau să se termine. Gentil, îţi pui şi cealaltă palmă pe faţa mea, oferindu-mi o sărutare lină. Apoi, cuprinzându-mi trupul cu braţele tale puternice, îmi răspunzi jovial – De abia începe!

Atunci când sunt cu tine, timpul se opresşe, orele, minutele, secundele tac. Suntem calmul şi furtuna,  binele şi răul, focul şi apa, iubirea şi ura. Nu,nu suntem Ying şi Yang, Pic şi Poc. Suntem toate acestea la un loc.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s